Tehnologie de ultimă oră pentru tratarea cancerului, cu mai puţine efecte secundare

Pentru multă vreme, singurele tratamente disponibile anticancer au fost chirurgia, chimioterapia şi radioterapia, potrivit AFP.

Dar, în ultimii ani, inovaţii promiţătoare au apărut în acest domeniu, printre care se numără nanomedicamentele, capsule a căror mărime se măsoară în nanometri (a miliarda parte dintr-un metru, n.r.) – care sunt de 70 de ori mai mici decât o globulă roşie şi care sunt capabile să transporte o moleculă dintr-o substanţă activă la locul exact unde este utilă, evitând celelalte părţi ale corpului.

• Al doilea vaccin împotriva variolei maimuței, aprobat de OMS
• Chatbotul Google Gemini a primit o funcție de „memorie”

„Acest lucru permite evitarea efectelor secundare adesea importante care se observă în cazul chimioterapiei clasice, precum şi scurtcircuitarea fenomenelor de rezistenţă”, a explicat profesorul Patrick Couvreur, biofarmacist şi pionier în dezvoltarea acestor comprimate minuscule.

Circa zece nanomedicamente sunt deja disponibile pe piaţă, dintre care cele mai multe sunt folosite în oncologie, cum este cazul Doxil sau Caelyx (doxorubicină, n.r.), produs de compania farmaceutică Janssen Cilag, şi al Abraxane (paclitaxel, n.r.) produs de laboratorul american Celgene, două medicamente folosite în cazul cancerului mamar şi ovarian în stadii avansate.

Un studiu clinic de faza a III-a, ultima înainte de lansarea comercială a unui medicament, este în curs de desfăşurare în 40 de spitale europene şi americane, pentru a evalua efectele doxorubicinei livrate cu ajutorul unui nanomedicament în cazul cancerului hepatic rezistent la chimioterapie.

Potrivit rezultatelor preliminare citate de profesorul Couvreur, rata de supravieţuire a pacienţilor a crescut de la 18 luni la 36 de luni.

Graţie îmbunătăţirii constante a tehnicilor de imagistică din ultimii ani, persoanele care suferă de cancer vor putea să beneficieze şi de tehnici terapeutice radiologice.

Pentru Afshin Gangi, care practică radiologie intervenţională la Strasbourg, este vorba despre „a aborda calea cea mai scurtă către tumoare” şi de a distruge cea mai mare parte a celulelor canceroase, fără să fie nevoie să se recurgă la chirurgia clasică.

Chirurgia clasică poate fi înlocuită în prezent cu tehnicile de ablaţie termică, utilizând laserul, microundele, crioterapia şi ultrasunetele focalizate.

Utilizate, în prezent, mai ales în intervenţii asupra rinichilor, ficatului şi prostatei, aceste tehnici ar putea fi folosite în viitor şi asupra altor organe din cavitatea abdominală, dar şi în cazul cancerului la sân, potrivit doctorului Gangi.

Potrivit medicului Albert Gelet, urolog la spitalul din Lyon, tratamentul focalizat sau ţintit al prostatei constituie o alternativă bună în cazul tipurilor de cancer moderat agresiv.

Până în urmă cu câţiva ani, tratamentul standard era extirparea totală a prostatei, intervenţie însoţită de o serie de efecte secundare negative, cum este incontinenţa urinară şi probleme de ordin sexual.

„Folosind tratamentul ţintit, se reduce nivelul de toxicitate în plan urinar şi sexual”, a spus doctorul Gelet, care a recunoscut însă că deocamdată nu dispune decât de rezultate pe termen scurt.

Medicul a precizat că, în 2015, va demara un studiu care va evalua mai în profunzime tratamentul cancerului la prostată folosind ultrasunete focalizate.

Un alt avantaj al noilor tehnici este că acestea nu exclud recurgerea la metodele de tratament clasice, chirurgia şi radioterapia, în cazul în care cancerul devine brusc mai agresiv.

Potrivit lui Gelet, aproape 20% dintre cazurile de cancer la prostată ar putea fi tratate, în viitor, folosind noile tehnici.

O altă inovaţie despre care se crede că poate îmbunătăţi rata de supravieţuire în cazul pacienţilor cu cancer la stomac sau colon constă într-o combinare a chirurgiei clasice cu o tehnică de chimioterapie lichidă în cavitatea abdominală, la o temperatură de 42-43 de grade Celsius.

Tehnica, numită CHIP (chimioterapie hipertermică intraperitoneală), este utilizată deja de mai mulţi ani în Franţa, în cazul pacienţilor care prezintă metastaze la nivelul peritoneului, cu o rată de supravieţuire de până la cinci ani în cazul a 16% dintre pacienţi, faţă de 0% în cazul celor care nu beneficiază de această tehnică, potrivit medicului Olivier Glehen, unul dintre specialiştii în utilizarea acestei metode de la spitalul Lyon-Sud.

Sursa: Mediafax